Searching

Foi albe , pure si triste

Atatea cuvinte si doruri nezise

Atatea plecari

Si atatea intoarceri

Sperante uitate, abandonate

Lacrimi varsate, neconsolate!
Fiori ce se pierd in marea desearta

Viata prea dura, prea nosalanta.

Si cauti un loc de liniste crunta

Si cauti o parte sa nu fie abruta...

Cauti de zor acel copil

Ce rade mereu, mereu fara stil

Imi caut viata , bucati uitate

Scapandu-mi emotii date pe spate.

Nu vreau sincer nici sa mai stiu

Azi , maine sau in parte sa fiu ,

Numai doresc iluzii vandute

Nici aripi demonice greu increzute.

Secundele scapa usor si tic - tac 

Viata'i naravuri ,murunte ti-o fac.

In zadar cauti ce'i nu'i prea aflat

O scuza mai nou si spusa defapt.

O noapte ce'i rece si calda in zori

Un suflet blocat pe alti zeci de nori!
Astept fara rost timpul sa treaca

Astept ce'i rau putred sa zaca!

Magnific

Magnific de aiurea. Ma simt nu stiu mai ciudat ca ciudatu . Si mai aiurea decat aiurea. Nu pot descrie exact de ce sunt incarcata in momentul asta. Furie? As spune ca , cam da. Sunt nervoasa pe mine , pe tine , pe familia mea, pe faptul ca nimic nu merge cum ar trebui. As vrea sa plec in momentul asta numai sa numai stau nici pret de o secunda acum aici. Tensiune din aer este mai evidenta ca o vopsea verde pe un perete alb. Ma doare presiunea asta . Ma simt folosita? Ceva de genu . Nu ma pot opri din a simti toate astea.  
E doar o zi proasta si plina de oboseala ? Or what ? Care poate opri toate astea ? 
Un gest, o vorba nu sunt de ajuns... As pleca si m-as opri intr-un mijloc de camp, mi-as acoperi urechiile si m-as intinde pe jos. As opri tot , absolut tot. Nu as mai simti nici macar teama ca aseara . Departe de toate astea. Dar cum e posibil, unde sa fug , unde sa ajung?
Sunt enervata la culmea de toate aceste restrictii si desi stiu ca nu-i vina ta sau a mea , tot tind sa caut un vinovat . Incerc sa nu ma razbun pe nimeni pentru ca nu ar fi corect, dar atunci ce fac cu toata ura asta din mine ? Doamne si ce va urasc sincer va spun, da pe voi care va dati familia mea? Really ?  Hraniti si ingrijiti mai bine un caine de cat pe cei care ii numiti , fratii, surori, mame sau cumnate :)) . Va bateti joc de statul in picioare si bataturile in maini si in talpi , de ore infinite de durere. Si pentru ce toata asta? Pentru reala voastra bataie de joc ? Suferiti? Foarte bine . E doar putinul ce il simt eu in fiecare zi cand ajung acasa si o vad pe mama zacand sau o alta usa goala. Un alt somn nesatisfacut. O alta noapte rece . Si nu. Numai am nimic . Am doar patul meu gol cu asternuturi albastre . N-am nici macar asa zisa-mi pisica pentru ca cineva , candva si undeva mi-a luat si picul asta de bucurie... Ma urasc, va urasc ca sunteti asa egoisti. Ca ce este al vostru e doar al vostru , iar ce este al meu e si al vostru . Nu-i corect. Chiar nu . Si cu toate asta n-am sa zic nimic . Am sa tac si am sa spun buna si ca fac bine asa cum fac de fiecare data . Pentru ca in fond undeva va doare . Sunteti la fel ca prieteni mei de umplura :)  Si eu sunt la fel pentru voi . O sursa de venit si o gura in plus de hranit . E putin cam mult pentru mine toate astea . Unde sa ma ascund ? Macar un minut ? Macar o secunda sau poate mai mult de o zi . Nu imi mai pot controla la momentul asta starea emotiva si ma las in voia sorti. Imi sterg lacrimile pe rand, ma bufneste rasul meu sec si desi incerc sa spun ca , candva va fi bine stiu in adancul inimi mele micute si proaste ca nu-i deloc asa . Incerc sa ridic capul sus si sa privesc prin toata ploaia asta de lacrimi. Incerc sa nu ma las coplesita de acest magnific interminabil....

 Magnific , magic si extraordinar! 

Lasati-o dracu asa ca e in zadar!

Try to get hard

Cat de mult , cat de greu ti-a fost vreodata sa obtii ceva ? E o intrebare pentru voi si nu pentru mine . Cum ati trecut de atatea zone accidentate, de schimbari si rasturnari de situatie ? Pur si simplu ... Cum ati facut fata ? Intalnesc destul de, des cazuri in care persoana respectiva se sperie si o ia la fuga bulversata, introversata de unele persoane. Cum ar fii ... Eu ? Nu sunt centru universului vostru , nu sunt cheia dreptati si mai ales nu sunt o papusa . Sunt o prietena inainte de toate , poate o iubita , poate o viitoare sotie si mama . Candva , cumva astea erau planurile mele. Peste noapte la mine totul se schimba . Voua va e greu sa imi faceti fata mie , dar va-ti intrebat vreodata cat de greu imi este mie sa imi fac fata?
Urc atatea trepte si le cobor in timp fulger. Ma naucesc de cap , apoi ma linistesc. Iar o i-au razna, nu ma regasesc si clachez . Ai idee cate persoane se afla in mintea mea ?
Da si stiu atat de bine uneori ceea ce vreau, apoi imi pierd ideea. Atatea incercari esuate, atat greu pe umeri mei cateodata. Imi spuneti ca sunt speciala. Ce e atat de special la o fata ratacita ce nu isi gaseste locul in lumea asta de nimic?
Da , da ,da iar atat haos in mintea mea. A ta , a noastra si a tuturor . De ce ne place sa ne complicam atat de mult viata asta care relativ ar trebui sa fie simpla? 
De ce ma tot intorc trecut ? De ce spunem sa o luam de la inceput cand defapt suntem tot cu aceaiasi persoana care poate candva ne-a ranit ?  De ce acordam sanse apoi ne pare rau? Ce vrem sa facem si de ce ?
E putin mai mult decat ciudat. E ca si cum te-ai sui intr-o masina si ai merge fara directie si totul sa fie strain tie . Te simti cumva altfel nu ? 
E noapte si frigul se lasa usor pe spatele meu, incerc sa evit modul in care gandesc acum.
Vreau sa merg mai departe in pace . Vreau sa numai fie minciuni si tot ce am de clarificat sa fie clar . Si desi incerc din rasputeri sa imi lipezesc mintiile , mai rau mi le ametesc . 
Ideea e urmatoarea si total alta de ideea la care sunt . O sa ajungem de data asta din punctul A in punctul B asa cum ne-am propus ?  Sau toata asta e doar o veche piesa de teatru putin mai avansata ? Pentru ca desi nu par ca vreau sa stau in loc , sincer chiar asa vrea . Nu mi se pare un pas enorm pentru cei care se iubesc cu adevarat. Lucrurile sunt simple si trebuie tratate ca atare . M-am saturat de povesti cu sirop , vreau macar ca ceva sa fie cu adevarat real... 
                                             To try hard to do or get something...

Let's see another part ...

Alta intorsatura. Alte ganduri. Alt peisaj. Alte personaje sau aceleasi din totdeuna , dar parca cu alte chesti noi. Upgrade sa ii zicem. Singurul lucru sa zicem care ma supara e faptul ca in timp ce unele persoane cresc in ochii mei si cresc frumos , cele care le crede-am diferite clacheaza. Se spune ca asta e viata . Ca in timp ce unii din noi urcam niste scari alti coboara si tot asa. Roata se intoarce.
Sa intoarcem foaia iar de data asta si sa vedem unde duce toata treaba asta. Mai pe scurt hai sa vedem lumea de aproape si cu propii nostri ochii.Parca iar s-a scurs timpul din clepsidra prea repede , iar sentimentele imi sunt intoarse pe dos. Parca m-am oprit brusc din a face nimic pentru a face ceva constructiv. Dar inevitabila intrebare"Fac bine?".
Modul meu de a, actiona , de a lua decizii nu e tocmai unul urmat in detaliu ci bazat pe spontaneitate. Azi s-a trezit in bine o decizie. Decizia asta de a pune capat la nepasare, ignorare si rea purtare. Trec mai departe . E doar o alta foaie si  stim ca urmeaza alta. Pentru ca viata noastra e precum o carte. Foaie dupa foaie. Parte dupa parte.
Nu pot sa descriu exact ce am vazut si parca nici nu as vrea. As vrea doar sa ma trantesc in pat , sa imi inchid ochii incercanati de somn si sa sper ca atunci cand ma trezesc ca totul nu a fost doar un vis. Poate ca ziua nu a fost perfecta si momentele nu si-au gasit locul exact, dar unele lucruri gresite se intample in clipe potrivite sau ceva de  genu. 
Nu vreau sa se incheie toata iesirea asta din rutina. Si numai vreau sa iubesc pentru ca pur si simplu ma termina genul de sentiment. E mai ok sa fii treaza intr-o lume fara vise. E mai usor sa opresti o lovitura cu ochii deschisi.E mai usor totul si chiar daca e ciudat ma pot obisnui. Sau poate e doar pentru un moment toata treaba. E foarte probabil sa vorbeasca dezamagirea din mine fata de unii prieteni. Putin trist, putina mirare , cate putin din fiecare. E un nou start. Un nou vechi . Ceva real si nu doar de amuzament.

Claim

Urasc ca plang, urasc ca rad, dar cel mai mult urasc ca uit. Uit cine sunt. Uit de sentimente sau promisiuni rostite in nopti tarzii. Ma doare sa imi privesc singurul sentiment cum pleaca. Lasa capul jos si incepe sa planga. Un motiv care defapt nu a existat niciodata. O ratiune luata de un simplu glas. Nu a fost, nu a existat. Ma simt ca mobila veche abondonata. Nici-un semn , nici macar o chitanta sa imi aminteasca de o iubire lasata.

Privesc cu greu spre o alta dimineata incercanata si pur si simplu lipsita de viata. Imi lipseste ceva si nu as vrea sa stiu ce anume . Ma ascund tot mai adanc printre randuri si vorbe rostite de un impuls. Ma ascund cu fata in spatele pisicutei mele si imi spun ca "Nu-i corect" . Poate am mintit si poate am ranit, poate am jignit si nu m-am gandit, dar e ceva sau cineva care si-ar da viata sa imi salveze sufletul de la portile iadului ? Uneori as vrea sa plec , sa dispar sa uit de tot, dar nu pot sau nu vreau . Sau pur si simplu nu stiu cum as putea sa fac asta.
Uneori imi doresc sa nu fii existat , dar apoi imi amintesc ca poate pentru unii am fost sensul ce la asteptat in viata asta cruda.Am un deja vu. Un sentiment nosalant incarcat de mii de ipostaze triste. Si parca urmeaza ceva ce ma lasa din ce in ce mai rece. E o situatie fara colt de iesire. Inca un munte de urcat, inca o rana de uscat. Alte vorbe de pus in rama. Alte ganduri inchise in tacere. Si poate imi spun ca numai am putere sa mai lupt cu toate acestea ce ma tot inconjoara. Poate am nevoie de o vorba buna si de o minte sa ma duca in visare. Poate pretind prea multe si ofer atat de putine. Poate inima mea nu-i de ajuns de buna pentru a fi iubita. Pretind ca sunt buna si ca's unica in lume, atunci de ce i-au viata altor inocenti lipsiti de aparare? Poate sunt a naibi de rea si a dracu de buna cu persoane gresite in momente total nepotrivite. Si da chiar i-au cele mai proste decizii si poate spun Nu atunci cand a trebuit sa spun Da si invers . Si tot asa insist sa continui. Tot asa ma afund tot mai mult. E alta zi proasta sau asa a fost viata mea din totdeauna. Am teluri si planuri desearte. Atatea ambiti si atatea vise lasate in treacat. De ce nu jucam corect ? De ce pretindem tot mai mult si nu facem nimic din tot ce e posibil?
Renunt sa mai imi raspund pentru ca imi aduc aminte de altceva si altceva. Imi aduc aminte de copilaria mea , de fratele meu , de mama mea si alte personaje importante din viata mea. Ma intreb doar un singur lucru : "De ca ma-ti lasat sa atarn atat de sus legata de un fir de ata?"

Jump ...

Aruncare pe fereastra

Ba esti treaza , ba incearta.

Si nu stii ce sa mai simti

Numai stii cum sa te minti.

Ba e bine, ba e rau

Numai stii de capul tau.

Ba visezi , ba te crizezi,

Numai stii sa intelegi.

Ai o cale de scapare

Da usor o iei la vale

Si iti suna telefonu

Nu raspunzi si intra tonu.

Te salvezi si aterizezi,

Dar n-ai minte sa prestezi.

N-ai rabdare si nici stare

De te simti ca oarecare.

Si pierzi clipe neavute,

Rand in sir mii de minute.

 Si depun efort si timp

Pentru altceva in schimb,

N-am primit , nici remarcat

Nu-i nimic si e ciudat.

Alte basme fara scame,

Alte vorbe, alte poame!

 

Not found !

Da stiu . Iar am ajuns aici. Din nou. Ma asez pe un scaun comod si incerc sa imi dau seama ce am gasit si ce nu am gasit. Si in loc sa ma gandesc la asta , ma gandesc la cat de frica imi e . Iar aceiasi frica nesabuita. Iar uit cat de fericita sunt pentru ca imi e frica. 
Da recunosc sunt plina de teama chiar de nu regret nimic. Mie frica sa nu fiu lasata in propiile lacrimi. Mie atat de frica de aceea durere. Ma doare numai gandindu-ma.
M-am deschis ca o floare de lotus. Sunt atat de frumoasa si atat de sensibila. M-am deschis sa primesc dragoste atunci de ce simt ca doar eu daruiesc ? Daruiesc cu fiecare gest ce il fac , o parte din mine si in fiecare zi din ce in ce mai mult si in loc sa ma simt bine ca fac asta am impresia ca gresesc. Am impresia ca daruiesc in zadar ce nu poate fi luat inapoi doar pentru simplu gand ca vreau sa fiu iubita. Ma simt privita ca o ciudata. Sunt ametita de aerul din jurul tau , ametita de vorbele si gesturile tare care sunt doar pe moment. Dupa ce plec iar ma simt la fel de singura . De ce in modul asta?
De ce nu gasesc ceva cu adevarat real. M-am saturat sa ma hranesc din vise desearte . Iar sperante ... Iar minciuni nevinovate spuse la adresa mea. Si totusi incerc sa ma mint ca sa pot zambi ca totul e in imaginatia mea. Ca de data asta ma insel. Imi doresc atat de mult sa ma insel si totul sa fie bine . Oare am gasit in sfarsit ceea ce cautam ? Un loc, o speranta, o iubire gratis? Toate astea doar pentru mine ? Ma simt ca o straina intr-un loc nou. Ma simt ciudat, dar totusi atat de placut. Cand sunt atinsa parca am ajuns pe al zecelea nor. Si desi toate astea sunt pe moment , ma simt al naibi de bine . Imi lipsesti cu fiecare secunda mai mult. As vrea sa iti spun ca poate incep a te iubi, dar imi e frica sa o spun . Imi e frica pentru mine insumi ca ai sa pleci . Asa ca il pastrez pentru mine. Pentru onoarea mea . Macar de pleci nu ai sa stii niciodata cat de mult te-am putut iubi eu ...
Iti ador zambetul dimineata la vederea mea. Iti ador mana prinsa in parul meu negru. Te ador cand ma gadili si imi spui iubi. Gesturile astea mici au ramas prinse de inima mea. Mi-ai facut inima sa plece din loc doar la vederea ta . Imi simt sangele pulsand parca mai intens doar cand iti pronunt numele. Ce's cu toate sentimentele astea asa navala deodata in dulapu meu? In capul meu e mai dezordine ca in propia mea camera unde locuiesc. Dar macar pe lucrurile din camera nu scrie numele tau asa cum sunt toate gandurile din capul meu . Traiesc un vis al naibi de greu de mentinut. Si imi e frica cel mai mult deoarece nu pot controla. Nu pot gasi controlul la toata rasturnarea asta de situatie .
Pur si simplu imi e frica de ce am gasit... Si mai ales de Mine.