Nu vreau sa aud, nu vreau sa simt, sa mint sau sa traiesc. Nu vreau sa cant sau sa vorbesc, nu vreau sa plang , dar nici sa rad. Numai vreau sa fiu indrumata , urmata sau enervata .
Nu vreau nimic ci doar pe tine . Nu vreau o stea sa arate bine . Vreau un om ce poate sa imi aduca zambetul pe fata in cea mai grea si intunecata noapte. M-am saturat sa plang si sa imi iau mereu ramas bun . Numai vreau sa privesc inca o masina cum pleaca . Numai vreau sa imi tot sterg mereu eu lacrimile de pe fata .
Si spun Nu pentru ca numai pot si numai vreau . Si spun Nu ca ranile ce le simt sunt suficient de adanci . Vreau doar sa imi gasesc pacea interioara , vreau sa faca cineva ceva sa numai doara . Nu ! Chiar nu stiu remediu . Sunt captiva chiar aici la mai putin de un metru . Am incetat sa respir in clipa in care mi s-a taiat respiratia , in clipa in care mi s-a zis ca totul va fi bine. De ce nu-i bine atunci ?
Am incetat sa sper si sa mai cred in oameni , sa cred in bine sau in rau . Destinul e al tau si il faci dupa gustul tau .
Numai aruncati in fata motive, iluzi si false sperante. Numai dati copiilor sa guste un pic din gramul lor de libertate. Satula de atatea mintii inchise si de atatea optiuni ce raman vesnic deschise am hotarat sa spun Nu d data asta . Nu si merg mai departe .
Numai privi trecutu, numai rasfoi atatea zeci de amitiri . Lasa balta gandurile ce te duc in abis si ce nu iti da pace . Preda armele si gaseste'ti pacea . Bucurate de ce ai si nu vei mai avea nici cand. Pretuieste ceea numai poti pretui pierzand.
Sunt cuvinte rezumate la o stare interioare, sunt cuvinte extrase dintr-o minte murdara nerostite ca sa nu va doara...
Am incetat sa mai visam intr-o lume fara vise ... Am incetat sa speram cu aripi intinse .
Imi las tot ce simt intr-o geanta acasa . Plec in lume imbatata de nosalanta .
Imi caut directia si tot singura am sa o gasesc ...
Ce doare mai mult ? Un zambet fals sau o despartire? Sau faptul ca te simti strain in propiul tau corp? Ma doare tot inclusiv corpul, minte si sufletul. Ma simt lipsita de orice . Ma simt ca si cum nu as fi aici ci pe alta planeta. Ma doare si nu stiu ce exact ce .
Ma simt ca o frunza luata de vant ... Obosita de tot , obosita sa tot vorbesc , sa tot imi explic ceva ce nici macar nu stiu . Imi lipseste logica mea dura ... Constiinta nu este un lucru bun. Te distruge pas cu pas . Dar totusi cica ar fi necesar sa o avem . Uneori poate face minuni alteori da cu bata in balta . E aiurea cum se intampla totul. E aiurea sa te trezesti in mijlocul parcului si sa nu stii cum ai ajuns acolo ... E aiurea sa fie totul asa de aiurea nu ?
Pana la urma ce doare mai mult ? Nu pot sa imi raspund la aceasta intrebare ...
Renunt sa mai pun intrebari de genu . Renunt sa mai caut raspunsuri . Imi las capul pe spate si imi caut steluta mea norocoasa . Imi caut linistea printre stele si ma trezesc recitand "Luceafaru" ... Ma bufneste rasu si inght un sec ... As vrea sa imi inec amarul intr-o cana de ciocolata calda ornata cu frisca ... As vrea sa am macar puterea sa plec din casa cum faceam altadata... Am obosit sa tot stau dreapta in fata nedreptatilor ...
Imi las gandurile sa se amestece , vorbele le inchid in dulap si ascund cheia . Ma simt captiva in propiul meu mediu . Ma simt altfel . Ma simt grea , ma simt calma , ma simt eu si asta ma face sa devin confuza . Gata cu tipa irascibila si foarte usor de enervat. Numai imi pasa de parerile voastre. Bateti-va voi capul cu ele ca in fond parerile va apartin...
Dar ma doare nepasarea, renuntarea la sperante si iluzi . Faptul ca numai suntem in stare sa ne controlam si sa rostim o vorba frumoasa . Faptul ca suntem defapt singuri mereu .
Stii senzatia aia de parca totul s-a sfarsit ? Parca iti fuge pamantul de sub picioare si iti vine sa te ascunzi in cel mai intunecat colt si sa plangi? Imi spun ca e doar o etapa sau o zi proasta. Da cate zile proaste poti sa ai ? Cat poti sa suporti o durere care nu poate fi tratata cu nimic ? Poate imi trebuie potiunea magica . Gramul ala de iubire perfecta dupa care tanjesc. Sau poate imi trebuie doar putin mai multa atentie si mai putina detentie .
Poate imi trebuie doar prieteni ce sunt in stare sa ma faca sa rad si sa uit de tot ce se afla in capusorul meu mic ... Poate defapt nu stiu ce vreau si ce e de facut in cazul asta . Poate imi trece sau o sa ma doara si mai mult si mai tare ...
E timpul sa ne luam ramas bun de la tot ce a fost candva si odata intre noi . Si hai sa ne lasam sa fim fericiti fiecare pe acolo unde ne este locul . Si hai sa ingropam amintirile astea dureroase din timpul nostru ce a trecut. Dar sa incercam sa ne iertam inainte de toate . Nu conteaza cine a gresit, cine a pierdut pe cine . Numai conteaza toate astea . Sunt doar motive care ne fac sa ne uram unu pe altu ... Poate nu am sa ramanem amici buni asa cum am fost mereu inainte de toate . Poate am sa mai vorbim , dar cu oarecare si mare retinere . Tot ce pot sa iti spun e ca imi pare rau . Pentru modul cum s-a terminat tot... Imi pare rau pentru inelul ce te-am facut sa iti doresti sa mi-l dai. Si mai ales pentru timpul care ti l-ai pierdut pentru mine. Pentru timpul care tot ai asteptat o speranta , iar eu ti le-am ars pe toate . Ma simt usor dezamagita de mine ... Nu a fost dorinta mea sa fac atata rau , dar am facut . Nu pot sa i-au toate astea inapoi , dar macar candva si cumva ma consoleaza ideea ca langa mine ai fost cu adevarat fericit . Poate din cand in cand am sa ma mai gandesc la tine si la ce ar fi fost daca , dar are sa ramana doar un gand , o amintire la fel ca si poza asta si multe altele pe care le mai avem impreuna .
Iti spun ca asa a fost sa fie . Poate fiecare suntem meniti pentru altcineva. Poate nu am fost meniti sa fim impreuna pentru totdeuna ci doar sa experimentam impreuna . Tu mi-ai aratat alta latura a mea , iar eu ti-am aratat alta latura a ta . Fiecare am vazut altceva in privirea si sufletul celuilalt . Ma simt oarecum trista .Ar fi trebuit sa te urasc si tu pe mine probabil , dar noi mereu am tins sa fim altcumva decat sunt restu .
O sa imi fie dor de tot . O sa ma trezesc probabil uneori gandindu-ma la noi . Pentru ca intr-un fel sau altu a fost frumos pentru amandoi .
Incerc si acum sa imi lipesc bucatile lipsa din sufletul meu spart . Si las armele jos in privinta asta . Numai are rost toate astea . Numai are rost sa ne facem iluzi . Fiecare mergem mai departe . Alti mai repede , alti mai incet...
Am scris postul asta doar sa iti multumesc pentru momentele bune si sa iti spun ca imi pare rau ...
Si ca e timpul pentru sfarsitul nostru :(
Intr-un colt de lume. Acolo unde poti servi micul dejun pe o terasa avand un fata un tablou real. Toti stransi gramada, razand , plangand, cantand... Aici une poti respira un aer rece si plin de sinceritate. Departe de toate zgomotele care te deruteaza. Doar murmurul apei ce trece pe langa cabana... Poate asta a fost tot ce am avut nevoie. Doar aici mi-am dat seama ceea ce vreau cu adevarat, ce am pierdut ... ce am castigat... Dar tot ce mai imi doresc e doar simplu fapt sa fiu fericita. Iar voi cei ce imi stati in cale am sa va zdrobesc unu cate unu. Imi pare rau de data asta e timpul sa ma gandesc la ceea ce ma face pe mine fericita si nu pe voi . Ma face fericita un alt chip, un alt zambet , o alta prezenta.
Numai vreau sa ma complac , numai vreau sa plang. Vreau doar sa rad si sa ma bucur de ceea ce imi ofera viata. Imi e dor de dragoste , imi e dor sa numai simt golul asta ... Am obosit sa tot imi mentin indiferenta si logica rece in picioare. Vreau sa ma pierd in alta pereche de ochii in afara de ai mei priviti in oglinda... Vreau sa mi se aste arna un zambet tamp pe fata atunci cand ma gandesc la ce am facut cu o zi in urma. Ca in alte vremuri.
Aceleasi locuri, aceleasi trasee nu au facut altceva decat sa trezeasca ceva la viata din mine. M-am intristat cand am vazut ca iar am pierdut... Nu a fost la fel , nici macar pe aprope. M-am simtit dezamagita de tot in sine. Imi e greu sa privesc dragostea aia pura de inceput si recunosc ca trezeste in mine un pic de gelozie. Candva am avut si eu asa ceva si am hotarat deodata si brusc sa dispara tot. Desi nu uitasem, desi nu vroiam , m-am abtionat sa o fac iar si iar...
Si am ajuns aici intr-un colt de lume , o mica parte din rai sa descopar ca ma simt atat de singura si ca sunt atat de goala, de sictirita, enervata si mai ales plictisita... Nimic din tot ce imi ofera aceasta priveliste nu ma face sa zambesc din contra imi aduce aminte de altele si altele. Imi aduc aminte de prima mea reactie cand am ajuns aici prima data :)) saream in sus ,tipam si radeam cu gura pana la urechii. Eh aia da senzatie ... Ce fac acum sau ce am facut zilele trecute? Am mers pe aceleasi trasee sperand ca ce? Ca am sa gasesc persoanele pe care mi le doresc sa fie acolo? Nu stiu ce a fost in mintea mea... Altceva in afara de sa stau intr-un fotoliu si sa mananc diferite combinati cu inghetata si uitandu-ma la tv pentru ca restul prietenilor cu care am venit erau prea ocupati fiecare cu altceva... Imi e dor de persoanele care stiu sa ma distreze. Care vin impreuna si pleaca impreuna, de persoane cu care poti face ceva in afara de sa stea fiecare in camera lui. N-am facut nimic doar am pierdut timpul sa spunem "meditand" ceea ce intr-un fel sau altu e un lucru bun.
Iar acum astept sa ajung acasa , parca sunt cele mai lungi ore din viata mea... Astept sa imi vad familia, pisica, catelul si patul meu :X ...
Am ajuns sa imi confirm singura ipoteza si aceea ca niciodata nu e prea tarziu sa faci un pas indiferent ca este unul in fata sau inapoi :) ... Totul se poate recupera , totul poate fi la fel daca mai simti cu adevarat ceva ...
Stii senzatia aia care te lasa rece pur si simplu ? Parca dintr-o data ai un gol in stomac , parca dintr-o data te simti mai rau decat te-ai fi putut simti vreodata? Senzatia aia de parca ai pierdut ceva important si nu stii cum sa faci sa recuperezi piesa aceea?
Eh bine asta simt eu . Ma simt parca dintr-o data goala si parca dintr-o data mi-am pierdut ratiunea ...Ma intrebam astazi cum unii batranei se mai pot iubi ca in prima zi ... Ce vad unu la altu in afara de viata trecuta pe chipul lor ridat? Si raspunsul a venit de la sine. Probabil cand se privesc unu pe altu nu vad decat acelasi chip tanar si frumos de care s-a indragostit. Acelasi zambet in care ei si-au gasit perfectiunea . Se vad pururi tineri , asa isi pastreaza aceea iubire pura, doar ca noi suntem prea orbi sa vedem ce vad ei unu la altu ...
Indiferent de cum ar sta treaba asta defapt in mine a creat un gol . Un zambet dureros, un chip ce nu exista... Parca pamantul mi-a fugit de sub picioare, parca ma pustiit .
Nu crede-am ca am sa mai simt asa ceva . Pur si simplu am renegat ideea asta . Uneori am impresia ca am sa sfarsesc singura intr-un colt de camera cu o perna in brate ...
Singura si uitata de lumea. Dependenta de persoane ma facut sa uit ca singura persoana pe care pot sa contez sunt eu insumi. Si iata-ma aici in impasul asta. Sa numim asta doar o alta etapa spre inaltare ... Dar stiti vreunu cum doare? Te lasa fara simturi si parca o iei din loc de unul singur . Unde trebuia sa ajung? Ce trebuia sa fac sau sa spun ? Sau pur si simplu de ce?
Totul e gresit... Bonlav ... S depasit !
Imi strang pisica in brate si spun cu voce tare " Doar noi doua am ramas la fel " ...
Realizez ca mi-a fost dor de ea chit ca am plecat o seara. Si imi pare rau ca am plecat ca in fond ea ramane mereu cu mine voi restu toti plecati . Ea poate am sa imi distruga zeci de incarcatoare , zeci de fire de mouse, dar niciodata nu imi va distruge inima . Sau mai bine zis , indiferent de ce as face sau as zice ea are sa ma asculte, nu are sa ma critice si nici nu o sa comenteze. M-am saturat de persoanele care au ramas la fel de ignorate, de orgoliose pe scurt idioate ... Desi stiu ca rezultatul trecut a fost unu prost tot din aceleasi motive continua sa le faca . Stii ? Imi e mai usor sa merg inainte decat sa pasesc pe loc . Imi e mai usor sa caut alceva nou si care sa ii pese cu adevarat decat sa se prefaca ca ma asculta . Dupa ce ca prima mea zi de concediu a fost fantastica , mai toata noaptea nu am dormit si intr-un final pe timp d zi a inceput sa fie mai buna , mi s-a stricat si a doua zi de concediu . Si sa nu va mire pe nici-unu ca maine o sa va dea "Abonatul cosmote nu poate fi contactat " Pentru ca sincer m-am saturat de persoane care imi fac zilele un calvar. Vreau sa am parte de un pic de liniste si daca pot sa ma joc cu pisica mea , sau sa stau in patul meu si sa lenevesc toata ziua . Iar pe voi restu care doar stiti sa obiectati va rog faceti o cerere si stati la coada . Invatati sa predati armele la timp si sa jucati corect oky? Pana atunci evitati sa ma intalniti pentru ca nu va fi prea placut .
P.S : FUCK OFF
Stii senzatia aia ca si cum nimic nu s-a intamplat? Parca totul a ramas la fel . Parca defapt timpul nu a trecut ci a stat in loc???
Ei bine asa ma simt eu . Aceleasi lucruri, acelasi zambet, acelasi loc, acelasi miros, aceleasi lucruri ce ma fac sa ma simt bine indiferent cum ...
Nu pot da seama cum , nu e o intrebare la care imi pot da raspunsul singura . Da totusi inca am aceleasi stari si aceiasi masca ce nu ma lasa intr-un fel sau altu sa ma bucur de tot. Am impresia ca totul se va termina brusc asa cum defapt a inceput . Si nu pot concepe ideea asta acum . Ma simt in aer , fara nici-o directie , fara vre-un sens anume . Asteptand inca sa imi lipezesc gadurile si sa ma bucur de un altfel de aer. Am reusit sa ies din rutina zilnica si cu toate ca am dat de aceleasi lucruri de altadata nu pot sa spun ca imi pare rau.
Imi pare bine ca desi am plecat toate au ramas la fel. La locul lor asteptandu-ma pe mine ... Ma incarca un sentiment ciudat, familiar, dar placut. Sa vezi acele fete cunoscute ce nu le-ai vazut demult . Sa vezi ca te primesc cu caldura desi tu ai plecat de amar de vreme .
Si mai sunt doar cateva zile imi spun care trec greu si am sa fim plecati de aici si chiar dak nu e de tot si e pentru o perioda ma bucur enorm...
Sunt fericita , poate de aceea nu imi gasesc cuvintele potrivite cu care sa scriu. Si iti multumesc tie , doar tie ca stiu din nou ce inseamna sa te bucuri de tot fara retineri .
Totul e posibil si poti sa ai doar atunci cand vrei cu adevarat nu ? ! Propia mea poveste ce-i construita pe vise stupide spun unii a devenit posibila... Pentru mine exista un centru al universului paralel . Pentru mine exista o jumatate , cum pentru fiecare exista cate una .
Hai sa uitam de tot ce a fost rau candva , hai sa ne aducem aminte cand ne invarteam in cerc si radeam de lucruri ce nu existau . Hai sa ne rescriem o noua poveste !
