12 iunie 2012 New beginnings

Da iar . Inca un nou inceput. Fara bagaje, fara siguranta si fara nimic care sa mai cunosc. Doar vorbe in care ar trebui sa cred. Trebuie iar sa acord increderea mea necunoscutului si sa ma risc sa pierd iara si din nou. Dar alegerea imi apartine si pot crede sau nu ...
Dar sunt atat de aproape de ceva ce voi nu ati putea intelege sau gusta. Mai am atat de putin si am sa pot spune "in sfarsit". Cu fiecare secunda, sentiment ma simt mai aproape de ceea ce imi doresc. Si da as vrea sa fii aici in fiecare minut cu mine. Sa ma gadili, sa ma faci sa rad si sa imi spui cat de hiperactiva sunt in unele momente. As vrea sa certi de fiecare data cand gresesc si sa ma opresti de fiecare data cand exagerez, dar ceva nu ma lasa sa ma bucur de toate astea. Sa ii spunem neincredere. Pur si simplu nu pot crede ceva cand tu nu esti acolo cand am nevoie de tine .
In fine e prea devreme pentru astfel de comentari si prea tarziu sa imi cer scuze si sa ma intorc inapoi ( cine stie cunoaste) .
Am hotarat in sfarsit sa las in urma ceea ce se numeste trecut si sa ma bucur pe deplin de prezent. Cineva mia spus ca razbunare are consecinte candva, dar nu am vrut sa cred si acum platesc pentru ceea ce am facut. In fine .
Am observat de cand am lasat totul in urma mea si nu am mai privit inapoi , pot zambi fara retineri si pot vedea cat de frumoasa e viata intr-un fel sau altu. Cu bune sau cu rele.
Dupa ceva timp am iesit si eu seara singura pe strada. Ma incarcat un sentiment ciudat de rece, dar am reusit sa tin deoparte panica si sa trec cu brio testul. Am ajuns acasa si m-am asezat in fata pc-ului , am dat sa sun , dar m-am oprit. Mai bine renunt. Cine vrea ma cauta asa stiam...
Si maine ma asteapta din nou o zi plina, dar incepe de dimineata cand am sa ma duc mai intai la o mica plaja ca tot imi e dor de mare si apoi am sa ma duc la munca ... Si din nou am sa vin intr-o plimbare pe jos acasa pentru ca ma relaxeaza si ma face sa ma simt bine exceptand modul straniu care mai ma insoteste uneori :D

Si acum astept sa se faca zi ...

11 iunie 2012 Se poate

Sunt usor deranjata de unele persoane, dar am ajuns pur si simplu sa nu imi pese de ce incearca sa faca... Sunt fericita si zambesc in fiecare zi . De ce as lasa niste vorbe sa imi strice buna dispozitie. In fond sunt menite doar sa faca rau... Lipsa de ocupatie zic eu... Cand chiar nu ai ce face , faci ceva, indiferent ca nu gandesti... Si uite ca se poate... Se poate sa ma doara fix undeva si nici acolo ... Fiecare zi e mai plina intr-un fel sau altu. La munca sau in oras... Macar eu fac ceva spre deosebire de alti .
In fine ... Am avut niste zile prea tari. Alte senzati si alte descoperiri noi... Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult si asta nu-i de bine. Am in cap numai idei traznite si parca sunt un copil care nu isi gaseste starea. Nu pot sta prea mult intr-un loc si as vrea sa rad si sa topai in fiecare minut
Ma gandesc la  ziua de maine care va fi foarte lunga . Ma gandesc la sutele de fete noi care imi vor aparea in fata. Ma gandesc la complimente si la injuraturile pentru durerile de picioare.
Imi pierd ideile una cate una ... Mie dor de plaja , de marea sarata pe corpul meu ... De nisipul fin ce imi mangaie picioarele... Vreau sa fiu gadilata , luata pe sus, sarutata, tachinata ...
Parca viata mea s-a schimbat si in sensul bun. Pacat ca nimeni nu vede asta, vede doar nebunia ce a fost inainte. Da chiar m-am schimbat. Imi pasa de mine mai mult ca niciodata si am invatat in sfarsit ca daca mie imi e bine pot sa ii fac si pe alti fericiti. Parca numai sunt la fel de stresata ca inainte, parca e mai usor totul oriunde si oricand.
Am vrut sa incep o viata noua si uite ca am inceput. Se vede pe fata mea ca pur si simplu sunt un alt om. Ma uit la poze cu mine in urma cu 1 an si ma uit la cele recente. Schimbarea e majora si in bine . Si am sa mai ma schimb. Caracterul meu e acelasi doar fizic m-am schimbat...
Inainte tot auzeam cuvintele "fii iara tu " Poanta proasta era ca chiar eram eu acolo doar ca nimeni nu vedea sau nu vroia sa creada ca aia sunt eu . Asta e . Mie imi place de cum sunt eu si sper ca si peste zeci de ani la fel sa fiu...
Cineva mi-a spus candva ca acele persoane ce imi spun ca sa ma schimb inseamna ca ma invidiaza , ca vad in mine ce ei niciodata nu vor putea fi niciodata. Culmea este ca avea dreptate :) ...
Eu intr-un fel sau altu am ramas la fel , poate doar ca am mai multe idei despre cam ce inseamna viata spre deosebire de alti care trec prin viata asta ca si cum nu ar fi. Gen baiatu lu mama sau fetita lu tati ... Ma amuza sa vad cazuri de genu si sa se pare ca se mai poate ...

Family portrait

Stii incep sa ma intreb! Cu ce am gresit de s-a ajuns aici? Ce ti-am facut sa te comporti asa ? Cat de mult poti sa ma urasti? Si de ce ma faci sa ma simt ca ultimu om pe care ai vrea sa il vezi ?
Stii candva eram comoara ta... Faceai orice si oricand sa ma vezi razand acum te comporti ca si cum as fi ultimu om...
Esti fratele meu, sange din sangele meu si ma ignori. Ma tratezi ca pe un caine. Ai idee cat ma doare? Pana si un caine il tratezi mai frumos , il iei in brate si il pupi, da pe mine mai tii minte cand mai luat ultima data in brate? Sau cand m-ai intrebat cu adevarat ce fac ? A fost demult, a trecut atat demult timp ca nici numai imi aduc aminte... A fost. Acum e loc intre noi doar de ura si de resentimente, nimic bun si chiar nici macar un buna... Si ma intreb mereu oare ce am facut de esti asa. Sau asa ai fost mereu doar ca acum te-ai saturat sa joci teatru si sa o faci pe fratele bun... Poate asta e adevarata ta fata si doar cand esti bine dispus te prefaci ca iti pasa ca ai familie... Eu am facut orice ca sa fie bine si inca ma sacrific si accept doar ca sa fie bine. Sa fiu si eu bine primita nu privita ca un strain asa cum e deobicei... Putina atentie si putina importanta nu ar strica. Ar fi de ajuns cat sa nu plec pe alt undeva ... Prefer straini decat familia . Stii de ce? Pentru ca lor chiar le pasa nu se folosesc de mine . Multumesc pentru tot ce ma faci sa simt cand ma privesti ca cel mai rau lucru din viata ta... Iti multumesc ca ma urasti atat de mult si  chiar imi pare sincer rau ca eu tot te iubesc :( ... E primul meu post despre tine , dar are sa fie ultimu pentru ca nu meriti nici macar un gand bun de la mine...

Feeling

Ma gandesc cu greu la tine

Pentru ca nu-mi prea convine

Nu pot rupe inca odata

Un intreg dintr-o bucata

Tu ma faci sa rad mereu

Tot tu ala fugi la greu

Ce rost are amagirea

Daca tu te pierzi cu firea?

Soarele ce ma-ncalzeste

Si cu dor el ma gaseste

Gandul ce se risipeste

Partea care-mi tot lipseste...

Si ce rost mai are timpul

Cand cu tine pierdem sirul?

Ce rost are sa vorbim

Stam in brate , ne-ncalzim!
Si de ce sa te mai cert

Cand tu pari un pic perfect...

Si te am mereu in gand

Te aud si acum zicand

"N-am sa plec nicicand

Nici acum , nici prea curand"

Am s-o incerc s-o cred si pe-asta

Sa-mi simplific un pic viata

Ca mereu m-ascund de vise

Ca de apele incinse

 

Not today

Ma doare capul si sunt asa un pic cam plecata... Vad lucruri acolo unde nu exista... Vad ceva ce nu ar fi trebuit sa vad... Ar trebui sa renunt macar odata la ideea mea absurda despre viata... Ma pierd in vise si sperante si fac tot ce imi trece prin cap in afara de gloante ... Nu inteleg de ce mi-a venit asta acum in cap. Poate nu ar trebui sa scriu.Nu asa cum ma simt azi , nu asa cum ma simt acum. Sunt obosita si m-as pune in pat si nu m-as mai trezi pentru totdeauna, dar imi spun ca viata merge mai departe indiferent de cum este ea... Dar eu parca iar bat pasul pe loc. Nu stiu ma simt privita altfel, nu asa cum as fi vrut defapt... Ma simt mintita si nu inteleg de ce sau de cine... Simt ca e ceva neinregula si nu stiu ce anume este la mijloc. Ma simt in plus in propia mea casa si cand vin acasa mai degraba parca as vrea sa plec... Ajunsa la limita , ma imbrac si plec... Acum pana nu e prea tarziu...

Amare et Vis

Azi m-am detasat de mine... M-am lasat acolo pe piatra jos si am plecat pe mare... La mare departare. Am ajuns undeva pierduta in spatiu si parca tot ce era in jurul meu a disparut deodata... Nu stiu cum si chiar nu stiu cand s-au schimbat toate deodata... Nu reusesc sa imi dau seama cum de sunt inca aici si nu am plecat... Imi imaginam ca sunt acolo printre algele acelea si va priveam ... Va priveam pe voi cei ce va uitati in jos si tipati la mine sa ma trezesc... E o imagine frumoasa ... Imi place ceea ce vad , dar pacat ca doar pare... Ma simt implinita si nu stiu de ce sau ce a intervenit... Doar ca ma simt eu intr-un fel sau altu . Si ma bucur ca inca nu m-am pierdut sunt aici si rad si vorbesc ca altadata si la fel de tare... Voi ce incercati sa ma atacati va dau un sfat " incetati chiar nu are nici-un rost"  pentru ca pur si simplu nu imi pasa , nu imi mai fac griji pentru ce a fost pentru ca numai vreau sa fie asadar e in zadar tot ceea ce faceti ... Si poate uneori te vei simti dat la o parte si lasat in urma , dar am nevoie de mine si de timpul meu cu timpul vei intelege asta... Momentan totul este despre mine. Incerc sa ma cunosc cat pot eu de bine apoi pe voi restul... Incerc sa cunosc puterea dragostei si ceea ce poate schimba ea la mine... Mereu da absolut mereu am fost indragostita de ideea de dragoste adevarata. Poate intr-o zi eu voi o intalni , dar pana atunci nu are rost sa o caut , daca undeva in lumea asta e ceva doar al meu ma va gasi fara sa il caut eu cu lanterna...  
Am renuntat la control, la indiferenta si la tot ce ma caracteriza candva. E mai simplu sa ma port natural , e mai usor sa spun ceea ce am de spus decat sa complic lucrurile. M-am saturat de complicatii , de lucruri inutile si de teatru... Pot fi eu si cine ma place ma va place asa... Acum voi vedea pe cine am langa mine si pe cine nu... Si cand zic asta ma refer la toti voi astia care imi sunteti alaturi si care presupuneti ca nu ve'ti pleca niciodata...  Imi e putin greu sa cred in promisiuni sau in alte vorbe de genu. E aiurea sa o iei mereu de la capat fara nimic cunoscut ... Imi place noul , dar uneori ma sperie... 
Sunt un pic ametita de cateva zile, parca gandesc la alt nivel, la alta scara. La o scara mai larga , ma gandesc la cat de multe as putea face pentru mine ,pentru lumea nu doar pentru cineva anume care oricum vine si pleaca din viata ta... Dar hai sa nu fiu rea. Hai sa dam o sansa la acel sentiment numit "iubire" ... Sa las usa deschisa si sa ma port absolut normal... Pana la urma daca imi retin sentimentele si incerc sa par tipa rea nu ma ajuta cu nimic decat cu o reputatie in plus. Hai sa incerc sa le arat si celorlati copilul din mine. Fetita mica care abea asteapta sa iasa la joaca... Pana la urma voi face ceea ce mi-am promis si adica Amare Et Vis :X

Finally Me!

M-am lipsit cateva zile de tot... Am uitat de toate intrebarile din capul meu. Pur si simplu m-am intors cu spatele la ceea ce imi facea rau. Si am inceput din nou sa scriu poezii . Acele versuri care chiar capata un sens pentru mine...
Astazi am fost putin distrasa. Putin mai mult, recunosc abea reuseseam sa ma concentrez o secunda. Mintea mea fugea de responsabilitate , vroia libertate, se juca cu piciul ala incontinu :)) ... Am energie si o stare de bine generala, as rade incontinu si parca as dansa si parca as pleca iara si din nou de acasa, dar mai bine nu ...
As vrea sa ma pot concentra pret de o secunda . Si sa pun in ordine ce as vrea sa scriu si despre ce as vrea sa scriu . Parca a trecut destul de mult timp de cand m-am comportat copilareste, a trecut ceva timp de cand mi-am pierdut ultima data concentrarea generala... In fond e sfarsit de saptamana. Zilele mele libere de care as vrea sa profit si sper sa fie cele mai bune zile ...
Sufletul meu se vindeca, lumina intra in bezna din interiorul meu, sangele se curata, mintea-mi este limpede si parca sunt eminescu :)) ... 
Am in cap mii de versuri ce asteapta sa fie puse in pagina, am in cap mii de imagini si mii de titluri la ce as putea sa scriu , dar as vrea sa le pot lua in ordine , sa ma pot concentra. Sunt eu . Chiar sunt eu. S-a terminat cu criza de personalitate. Sunt unde vreau sa fiu si un pic mai departe. Am reusit. In sfarsit :X 
In capul meu e o liniste deplina cand e vorba de intrebarea: cine sunt eu ? Stiu , pur si simplu stiu. 
Sunt acelasi copil rebel, cu multa energie. Sunt aceiasi persoana dificila si cu multa dragoste de oferit. Sunt eu si nimeni nu ma poate schimba... Iubeste-ma asa daca poti daca nu pleaca ...
Mi-a lipsit enorm persoana mea. Incepusem sa ma obisnuiesc cu noua "eu", dar se pare ca am reusit sa trec de masca asta... Stii ce placut e sentimentul sa te astepte cineva acasa si sa iti spuna un"buna "  din toata inima? Sa te bage in pat , sa te inveleasca si sa te mangaie? Parca asta imi lipsea si asta am primit. Multumesc voua care inca va pasa. Multumesc voua care ma suportati si chiar si celor care ma critica si ma urasc ca in fond voi ati reusit sa ma faceti mai tare... Am reusit sa raman neutra in multe din cazuri care inainte ma atacau. Am reusit sa trec peste tot ce se numeste trecut. Acum traiesc prezentu. Si am planuri mari pentru mine. Planuri care chiar vor reusi...
Ma simt mai usoara, mai plina de mine ca Guess Who  :)) Ma simt mai vitala ca muzica rap :))  ...
Si acum ca in sfarsit sunt eu si nu alta... Am sa incerc sa numai ma pierd pe drum :)) O sa imi pun  o bratara daia pentru copii in caz de ma pierd sa sunati la nr de tel : 07 Let's fuck :)) 
Yuuuhhhuuuu :X:X:X Cred ca m-am indragostit :))