Sunrise

Dimineata cand somnul nu vrea sa piara si cand corpul cere cafea , ochii mei a vazut ceva special... Raze de soare trasate printre acesti norisori ... Si m-am gandit sa suprind momentu . Sa arat cat de frumoasa e viata cu bune si cu rele... Cu suflete pereche si fara. Conteaza sa ridici capul sus si sa nu te lasi coplesit/a de chestii marunte pentru ca uite : poti pierde ceva frumos! Si m-am gandit sa iti deschid drumu spre mine. Spre mine cea adevarata. Drumul spre sufletul meu si sa te las sa te bucuri cu mine asa cum ma bucur eu cu tine... Poate uneori vorbesc fara nonsensuri, dar ziua sincer incepe cu tine asa cum dimineata incepe cu rasaritul soarelui si se incheie tot cu prezenta ta asa cum ziua se termina  cu apusul soarelui... Si nu imi pot da seama cand ai reusit sa imi furi gandurile mele pentru tine. Si nu imi pot da seama de ce razele soarelui de pe cer duc spre tine! 
Poate gresesc scriind toate astea aici iar! Dar nu stiu de ce as ascunde ceva asa frumos si pur ... Dc as ascunde ce simt... Ma simt indragostita. De tine ... Sufletul meu! Ma simt mai frumoasa, mai inteligenta si din ce in ce mai dorita oriunde as merge... Incep sa prind incredere in mine si ma las purtata de valul muzici ce urla in capul meu "Enjoy the ride" ... Si am sa aleg sa stau si sa ma bucur de viata asa cum este ea. Si abea astept sa vina vara si sa numai dorm si sa umblu si iar sa umblu pe unde nu am mai umblat niciodata. Vreau sa renunt la obisnuinta si la siguranta. Vreau sa pierd iar controlul si sa ma las dusa de vant! De ce nu ? Pana la urma asa este cel mai frumos.Daca ai un plan pentru tot care mai e supriza? E mai usor sa ma suprind pe mine apoi pe alti :) ...

Stop chasing shadows... Just enjoy the ride

Si aleg sa ma bucur de drum. Cu tine... Cu voi ce inca mi-ati ramas alaturi...
Pentru ca fiecare zi e mai plina , mai speciala , mai scoasa din comun. Si chiar daca gasca mea nu este intreaga si mereu ne lipseste ceva macar suntem impreuna. Si chiar daca ne adunam odata la saptamana , radem si suntem ca in prima zi ca atunci cand ne-am cunoscut... Poate aseara m-am hotarat in sfarsit care e drumul meu... Aleg sa merg alaturi de steaua mea! Si cerul aseara atat de instelat si lumina de la felinar ce batea in geam, caldura apasatoare, muzica ce tipa ca decreierata in fundal aduc un zambet larg pe fata mea :) ! Pur si simplu nu ma pot opri din zambit, din iubit !
Stau intr-un tricou gri ascultand muzica si pierduta in mare indepartare... Nu pot sa imi dau seama daca chiar e un vis sau e realitate! Totul pare prea frumos. Prea ireal ca sa fie adevarat... Ma simt fericita. Fericita cu adevarat... Parca m-am trezit din cosmar sau poate e un cosmar mai dulce, dar hai sa fim optimisti macar de data asta. Macar de data asta aceasta stea va ramanea doar a mea!

Why?

Imi las privirea in jos, umilita si tradata din nou si iara... Numai pot sa rad. Pur si simplu mi-a pierit cheful deodata. Ma asteptam la mai mult . Ma asteptam sa fiu inca ceva de neatins. Ceva ce nimeni nu ar vrea sa raneasca. Sa fiu tratata asa cum mi s-a promis" ca pe o printesa". De ce ar trebui sa existe razbunarea? De ce unii oameni supravietuiesc doar facandu-le altora rau? Si ma doare al nabii de tare. Atat de tare ca imi curg lacrimile rand pe rand... Am fost o piesa de puzzle in plus in jocul asta prost. Si m-am lasat folosita la fiecare mutare  si acum ma doare sa mi se confirme banuielile. Si chiar daca nu am ajuns asa cum ti-ai propus tu, adica jos la picioarele tale ma doare ca nu ai avut bunu simt sa o faci intr-un mod mai gratios.
Si cand ma gandesc ca am facut aproape totul ca sa le vina la alti mai usor! Si cand ma gandesc ca am vrut sa le fiu aprope celor care ma urasc cu disperare... De ce inima nu te lasa sa vezi ceea ce este defapt acolo ? De ce trebuie sa ne orbeasca? Din dorinta de a face bine ajungi tu sa plangi pentru oameni care si-au pierdut sensul demult in viata ta... Si hai sa ne scoatem ochii. Buna idee. 
O sa te mai rog ceva pentru ultima data. Uita-ma ! Te rog ... E dorinta mea . Daca candva mai iubit asa cum ai pretins odata si inca pretinzi prefate ca am murit... E cel mai bine asa. Nu incerca sa imi explici ceva ce nu are explicatie logica. Numai incerca sa ma minti si sa te joci cu mintea mea asa cum ai facut de fiecare data. 
La inceput lupta ta pentru mine a fost dreapta. Oricum felicitari. Ti-ai atins scopul... M-ai facut sa urasc ceea ce iubeam candva.

Sincere felicitari!

Ploaie

 

O ploaie... O privire prinsa pe moment. Un parfum ce trece ... Un gand...

Si ploaia de azi mi-a adus aminte de vremurile bune... Ploaie de primavara ! Saruturi in ploaie , rasete si  priviri mute aruncate! Pentru un moment am evadat din rutina in care eram prinsa azi. Cu ochii atintiti in geam am plecat departe. M-am trezit prinsa prea undeva unde nici eu nu stiam daca am mai fost acolo. Probabil e un nou inceput, probabil e povestea aia care o cautam de ceva timp... O poveste iesita din banal. Ceva nou da si vechi in acelasi timp.

Sunt plina de ganduri bune , dar si de o teama imensa. Teama de a nu fi lasata in urma ca o carpa folosita. Asta sunt eu. Mereu imi fac prea multe griji atunci cand chiar nu e cazul! Mie frica sa nu fiu mintita iar ca lasata in urma parca am mai fost si am trecut peste.

Nu stiu daca alegerea facuta este corecta. Am timp sa meditez si sa ma gandesc daca chiar e bine ce fac sau ce am de gand sa  fac in continuare.

Nu sunt pregatita inca sa las jos armele . Nu sunt pregatita sa las totul in urma si sa pasesc spre altceva. Si pentru ca nu sunt sigura ca drumul ales este corect stau si oscilez ca valurile ce vin si pleaca la tarm.... Nu sunt pregatita nici sa raman. Prefer mereu sa am optiuni ,  un as in maneca.

Si ma simt atat de obosita. Parca pe zi ce trece energia mea dispare. As vrea sa ma bucur de fiecare moment ce ar tr sa imi aduca zambetul pe buze in loc de irascibilitate. Dar nu pot. Sufletul meu de copil urla si se zbate ca sa iasa la joaca, dar corpul e prea trudit ca sa mai poate face ceva! Ar trebui sa iau o pauza ... 

Ar trebui sa mai ascult si ploaia cum cade nu mereu sa ma dansez in mijlocul ei...

P.S :Si amintirile frumoase ar trebui sa ramana pe fundul lacului odata cu bratara albastra ca in fond acolo le este locul ! Acolo a inceput totul si acolo s-a terminat azi pentru mine tot ce ma legat vreodata de acel parc!

And...

Si m-am trezit cu dor de scris... Sa incerc sa descriu senzatia de aseara. Un parc pustiu cu luna plina... Un zambet sub clar de luna... Si tot ce ne inconjura era de un verde crud si negru... Carari pustii si banci doar goale... Si noi toti mergand agale.  Si tot am ras si ne invarteam si povesteam si depanam... Si ma trecut un mic fior sa vad acelasi loc, dar gol. Si acelasi pod ce zace de, demult acelasi lac ce are acelasi murmur sfant... Si parca noaptea totul e mai special si parca noaptea trecuta a fost iesita din tipar... Numai speram vreodata ca am sa mai simt aceiasi senzatia, numai speram vreodata ca am sa mai pot auzi natura cum vorbeste... Incerc sa imi dau seama de ce aseara s-a lasat descoperita . Sa fie oare aceea luna mare si aproape de pamant ce ne-a influentat in tot? Si culmea ca isi pastreaza misterul si tot mereu mai are cate un secret ascuns pentru mine... Si ma simt un pic mai mult intregita ca mi-am adus aminte de modul ala cum se simte. Ma simt vitala si scoasa din normal. Ma simt iubita si putin mai mult dorita... Si imi va ramane mereu adanc infipta in minte acei doi copii fara minte ce se tine-au de mana intr-un parc gol si pustiu ce povesteau , se sarutau si se jucau... O sa imi aduc mereu aminte ca acelasi parc banal pentru altii pentru mine va ramane un monument , pentru mine va ramane un loc special, un mister ascuns de haina , o frumusete mascata de intuneric...

My heart

Sunt momente in viata in care razi sau te intristezi / sunt momente in care plangi si ti-e greu | momente ce privesti doar inainte la ce vezi / fara sa vezi ce lasi in spatele tau !    De dragul dorului de acel moment profund in care stateai cu ochii in pamant.. Eu te priveam , te-am luat usor de mana... caci noi trairi comune imparteam. ! Caci lacrimile tale valoreaza aur , chiar sa le versi aiurea e pacat.. momente sincere privind spre un tezaur.. cu sufletul de griji intunecat
 

Ma doare inima si nu imi pot da seama de ce... Probabil de la cafea! Si cineva mi-a spus ca lacrimile mele valoareaza aur si ar fi pacat sa le vars aiurea sau pentru cineva drag neimpacat... Si azi am privit in urma pentru ultima data si sincer mai bine nu o faceam...
Si daca mai aveam vre-un gand pierdut pe acolo pentru alti astazi l-am eliminat.
Si imi spun mie ca sincer numai are rost si as vrea sincer sa ma cred si sa ma opresc plansul asta stupid. 
Si sincer tot ce ma doare e ca s-a putut da pagina atat de repede fara un gand de urma... Si imi pare rau ca m-am considerat vinovata macar pentru un moment... Unele suflete merita ranite si ranite crunt pentru ca asa le e menirea sau unii si-o fac cu mana lor...
O ultima privire ce o arunc in urma. Stop! Acum e timpul sa intru eu in joc !!! Ma risc si chiar nu imi pasa daca nu o sa iasa asa cum ar trebui. E timpul sa plec ... E timpul sa ma las dusa de val . In fond e ceva absolut normal!

I found ... what i want!

Si poate am gasit ceea ce vreau. Ceea ce am cautat atata timp... Poate am gasit speranta acolo nu credeam ca exista. Poate am gasit ceva mai important decat ceea ce a fost pana acum sau poate doar ma insel... Tot ce stiu in momentul de fata este ca chiar imi este dor... Imi este dor de steluta aia mea mica si albastra. Aia care straluceste doar cand ma vede...
Sunt intr-un moment in care nimeni si absolut nimic nu ma poate convinge de un contrariu. Ma gandesc doar la ziua de maine si parca numai trece. Mi-as dori ca azi sa fie maine. Mi-as dori ca tu sa fii aici si sa ma tii in brate si sa ma saruti pe frunte. Sa imi spui cat de frumoasa sunt si cat de mult ti-a fost dor de mine... Visez cu ochii deschisi. Sunt vesnic indragostita doar de ideea de dragoste adevarata, dar ma intreb oare cand voi fi si eu iubita cu adevarat fara scop si cauza??? Si usor plictisita ma gandesc sa imi i-au agenda ca alta data si sa  dau o tura prin locurile pe care nu le-am mai vizitat demult. Afara este atat de placut parca totul imi spune sa ies din casa... Instinctul meu mereu ma indrumat bine indiferent ca uneori nu am ajuns unde am vrut, tot a fost bine intr-un fel sau altu... Imi e dor sa imi sune telefonu si sa fiu intrebata unde sunt si cu cine, parca ma simt singura acum, dar incep sa ma obisnuiesc cu ideea ... In fine ! Parca ieri si azi nu am ras la fel demult ca zilele trecute, parca ceva lipseste , ceva care ma facea sa ma simt completa... Intr-un fel sau altu probabil imi voi gasu jumatatea la care am visat. Poate ca nu e chiar asa departe pe cat cred eu si mai cred ca jumatatea aia destinata mie ori va fi ceva destul de buna pentru mine ori ma va distruge... Acum sunt curioasa sa vad unde voi ajunge. Pana la urma trebuie sa risti ca sa castigi ce vrei nu?! Si trebuie sa lupti indiferent ca totul spune nu. Daca renunti la lupta e ca si cum ai renunta la lupta pentru inima ta. Ce rost are viata daca inima nu iti bate in piept cu adevarat? Tu stii ce iti doresti ? Eu stiu!