Love me Or not.

Stii senzatia aia de parca dispare totul din jur atunci cand ii vezi chipul? Cand inima iti galopeaza doar cand te atinge si cand te saruta atingi cerul? Stii? Senzatia asta da dependenta... Dependenta de persoana iubita si fiecare clipa pare pretioasa si ai face orice sa fie langa tine.
Aseara am avut o senzatie ciudata... Modul cum ma atingea, mirosul pielii lui ma face pur si simplu sa ador sa fiu acolo... Nu prea gasesc cuvintele potrivite pentru ceea ce simt eu, dar cand stiu ca datorita impulsivitatii mele pot sa il pierd incep sa imi reneg sentimentele ce le pentru el. Pentru ca de fiecare data un cuvant spus aiurea ma doare si doare al naibi. Fiecare cearta chiar si din vina mea provocata ma raceste, ma indeparteaza. Si cand il vad stresat,suparat din cauza mea spun ca nu ii trebuie una ca mine. SI ajung la concluzia ca i-ar fi mai bine pe drumul lui.
Din toate subiectele care le as putea intelege, dragostea o inteleg cel mai bine, dar se pare ca eu nu pot sa o exprim asa cum as face teoretic. Si poate ai mai auzit aceleasi cuvinte de 1000 de ori din gura la alte fete,dar pentru mine tu esti cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat pana acum. De la tine imi trag puterea de merge mai departe oricat ma calca in picioare viata. Si recunosc ca prostia doare. Ca in loc sa provoc o cearta mai bine stam linistiti ,ne jucam, radem, ne sarutam si ne spunem cat de mult ne iubim. In loc sa ne certam, puteam sa o luam usor la pas si sa deschidem cate un subiect despre noi insine si despre cum am fost si cum suntem acum. Eu nu te cunosc asa cum mi-as fi dorit sa fii stiut asa cum nici tu nu ma stii pe mine. Incercam sa ne dam seama din gesturile noastre cum suntem in loc sa discutam. 
Stiu ca uneori dau senzatia ca nu stiu ce vreau,dar pentru prima data in viata stiu ce imi doresc.Imi doresc sa fac totul atata timp cat stiu ca peste 5-20-25 de ani si mai incolo tot langa tine o sa fiu...  E ciudat sentimentu si e ciudat modul cum ne exprimam unu fata de celalalt. Nu inteleg ce vrem sa demonstram cand ne certam si ne indepartam. Apoi cand ne vedem dupa o cearta mai aiurea ne simtit prost unu in preajma celuilalt....
Pentru mine e prima data si pot sa jur chestia asta cand am atat de profunde sentimentele pentru o persoana de sex opus. E prima data cand pun pe altcineva pe primu loc decat pe mine. Prima data la multe chestii ... PRIMA DATA cand iubesc cu adevarat. Iti scriu aici pentru ca probabil face to face nu am curaj sau nu stiu cum sa abordez subiectul care este se pare prea nou pentru mine... Dragostea iti da aripi si vise incredibile,dar atunci cand numai este poti ghici unde o sa te afli? Poti sa mai zbori fara aripi? Asa mi se taie mie elanu cu fiecare cearta, cu fiecare vorba seaca si nepasare. Ma face sa ma inchid si mai mult in mine, sa ma indepartez si sa pierdem tot ce am strans pana acum. E pacat sa pierdem tot doar pentru orgoliu, doar pentru simplu fapt ca ne este greu sa oprim o cearta din timp. Sa il luam pe ala care continua in brate si sa ii inchidem gura cu un sarut. E asa usor sa opresti o cearta, dar totusi e atat de greu sa renuntam la orgoliu... 

Realitate sau Depresie?

Si am ajuns iar la momentul ala cand as vrea sa ii dau pe toti la o parte. Si as vrea ca toti si tot din jurul meu sa dispara pur si simplu. Cand numai sunt capabila sa ascult de sentimente si cand chiar nu imi pasa de consecinte. Imi spun singura ca gresesc si ca o sa imi para rau pentru fiece gest care nu e la locul lui mai incolo, dar asta nu ma opreste sa fiu nemernica si cu mine insusi.
Numai cer intelegere pentru ca nu'i nimic de inteles aici. Probabil am cazut in depresie si sincer nu vad sfarsitul curand al acestei etape. NU ma pot prinde de marginea realitati indiferent de cat de frumoasa este ea insusi!
As vrea sa ma ascund intr-un colt si sa imi duc genunchi la piept si mainile la fata si sa ma las sa plang ca poate asa as rezolva ceva. As vrea sa pot lasa pe cineva sa se apropie macar sa imi spuna ca totul va fi bine, dar mintea mea refuza cu desavarsire sa accepte alta idee decat a mea. Si din nou am ajuns sa ma cert cu toti si presimt ca in curand voi ajunge singura ca altadata. Si totul va fi din vina mea, dar probabil voi refuza sa cred asta... Cateva clipe de singuratate imi schimba perceptia total si imi lasa gandurile sa se aseze in ordine... Vad cu o idee mai clar cam ce ar trebui sa fac sa nu pierd totul, dar intrebarea mea este: Oare? Oare reusesc o idee aia mai clara sa ma tin de plan?
Oricum majoritate planurile nu se tin si ajung vise imposibil de atins ca multe altele. Si asta iti taie pofta de a visa macar o secunda ca va fi asa cum ti'ai propus. Mereu am zis ca nu imi fac planuri, dar am ajuns sa imi fac la un moment dat, pentru ca am zis ca si asta e ceva nou si poate merge dar .... Guess what? Vezi tu vre'un plan dus la sfarsit? Mereu s-a gasit ceva sa intervina, mereu sa iti schimbe o directie!
Si recunosc cu greu ... Ca mie dor de mine, mie dor sa simt cu adevarat ca imi doresc ceva sa fac... Mie dor de fata aia care stia inca de cand era o ciutanca ce avea de gand sa faca in viata. A fost un moment de neatentie si s-a ratacit iar acum nu stie incotro se intreaba sau daca alegerea facuta e una desteapta... Toti ma critica si ma judeca de parca in fata lor sunt cea mai josnica persoana. Nimeni nu are o vorba buna . Nimeni.
Pana si parinti te considera una oarecare si te trimite afara in ploaie si fara o directie incotro sa mergi. AM strans atata durere in mine si doamne cata durere ca abea pot sa mai merg. Si cum sa fiu capabila sa simt o vorba buna, o mangaiere calda cand totul e asa rece in jurul meu? Toata lumea are asteptari, dar toti ma fac sa ma simt cea mai mizerabila persoana din univers. Speram odata sa numai am parte de toate aceste intrebari. Sa intalnesc o persoana care sa stie ce este in sufletul meu, sa ma asculte cu inima deschisa de fiecare data cand ma intreaba ce am, sa nu ma critice la orice gest ce il fac. SA imi accepte intai de toate defectele si apoi sa imi iubeasca calitatiile. Sa ma iubeasca pentru cine sunt acum si nu pentru cine voi fi in viitor. Inca am ramas vesnic neinteleasca ca de fiecare data. Sunt putine persoane ca ma stiu cu adevarat si imi pot alina un strop din durere, dar ca deobicei ma lasa sa zac asa! Le este greu sa imi spune STOP si sa ma tina in brate atunci cand o i-au razna. Mereu si ca deobicei trebuie sa ma i-au singura in brate si sa imi pun aceiasi intrebare seaca:  E depresie sau realitate?

Potiunea interzisa

Potiunea interzisa
Fii tu dragoste trimisa
Spune-I cat de mult o plac
Fac orice sa n-o incarc
Vreau sa stiu ca ii este bine
Ca intr-o zi va fi cu mine
Inca sper s-o tin de mana
S-o sarut sub clar de luna
De ar stii ca e vital
Sa fim doi nu e banal.
Cum sa fac sa stii ce simt
Sa nu tac, sa numai mint?
Rasul tau atat de plin
Chipul tau de el divin
Incocenta ta superba
Felul tau de a fii integra
Ori ce faci ma ametesti
E de ajuns doar sa zambesti
Si iti spun aici prin vers
Te doresc fara revers…
Oare stii tu sa-mi raspunzi
Sa nu taci si sa te amuzi?

For Dya



Ciudat

Mediu: Ciudat                               Ora: 19:30

Hmmm cu capu un pic varza si un pic mai relaxata fata de alte zile uite-ma acasa in fata pc-ului unde incep sa scriu … Incep sa scriu din ce imi aduc aminte din zilele precedente, din ce am discutat cu majoritatea si din timpul petrecut cu iubitu meu…

         Revelion : Un alt inceput de an total in ceata, lacrimi, rasete si mult fum, dar de data asta in realitatea de zi cu zi  nu in vise panicate… Cineva imi tine fata in maini si imi sterge lacrimile ce par a nu se termina la putin timp dupa 00 noaptea… Prostia doare uneori. Realizez ca plang, dar intreb de ce totusi plang… automat vine si raspunsu singur: numai conteaza…  Ce conteaza este ca cineva imi spune ca totul e bine si imi sterge lacrimile rand pe rand… Ma potolesc, il strang in brate soptiind in sinea mea “ingerasul meu”  … Dar nu totu e simplu asa cum vrem sa fie. In timp ce eu sunt fericita altii plang si ar da orice sa le dau un gram de atentie… Nu cer asta direct , dar glasu lor, fata si absolut tot se da de gol in fata mea…. Ciudat

         Prezent: Ajungem la doua zi din an. Sunt fericita, zambetu imi e larg si se poate observa in fiece gest de al meu ca sunt indragostita  pana peste cap… Si totusi nu ma pot bucura complet pentru ca odata cu sentimentele am devenit sensibila, imi pasa mai mult de orice… Intr-un fel ma simt vinovata  ca eu pot fii atat de fericita si ca nu simt lipsa la tot ce a fost candva… Altii traiesc  din amintirea mea.

Cand raman singura gandurile ma doboara si abea pot sa adorm… II duc lipsa in fiece secunda ce pleaca de langa mine… Si inca ma intreb : Cum am putut sa ma indragostesc in halul asta? Asta e genu de iubire dupa care alti ar da orice sa o intalneasca… Eu insa nu mi-am dorit sa simt asa ceva pentru ca crede-am ca nu merit, nu sunt suficient de buna pentru un om atat de minunat, dar totusi am primit-o si ma bucur de ea in felul meu, dar tot imi e frica de ce as indura daca aceasta mica poveste de dragostea s-ar termina… Nu’s negativista inca repet asta… E doar intrebarea : ce ar fi daca… ? “ Involuntar se asterne in fata ta si iti blocheaza uneori sentimentele. Te prinzi tarziu ca asa ai ratat niste clipe frumoase incercand sa o franezi… E ca si cum ai incerca sa pui frana la uragan…  

Am petrecut zile frumoase de cand a venit in viata mea si par a nu se termina indifferent ca sunt zile bune sau ca sunt zile rele. De fiecare data cand  ii vad fata mi se lumineaza viata :X:X:X …

ATAT !!! 

Mai mult ...

Mediu: Home Sweet Home                        Data : 21.12.2011

Apa calda,pielea mea

Gandul meu, privirea ta.

Impreuna spui mereu

Si la bine si la greu!

Astazi par mai ratacita,

Maine sigura, infipta.

Si mereu te bulversez

Si mai nou te si stresez,

Da sunt mica si tampita

Uneori nesuferita.

Imi e greu, nu esti aproape

Mai mereu te strig in noapte...

Cum sa fac sa fi aici?

Sa te tin sa numai pici?!

Mana ta, privirea mea

Ochii tai, zambetu meu!

Viitor indepartat,

Un trecut cam nosalant.

O prezenta, amintire\

Un rasuflu, o simtire...

Urla-n cap neprihanire

Du-mi tu doru in nestire!

Un gand ...

Un gand furat de la stapana

Un trist sfarsit de saptamana.

O inima ce bate tare,

Dar stand pe loc, fara miscare.

Astept un gest sa pot sa plec

Nimic corect,dar pot sa incerc...

Si tot ce curge pic pic pic

E timpul ce tot face tic!

Si stropii tristi de ploaie rece

Nu vor sa taca si numai trece!

Mie atat de dor, un dor nebun

Nu e usor, nimic nuí bun!

Aievea imi umbli prin minte

Si trupul meu parca te simte!

Nimic nu capata un sens...

Totul e de neinteles!

The little story of the Turkey

 Perioada : 29.11.2011-14.12.2011

 Sunt confuza... Privirea mea nu se poate hotara in care parte sa priveasca frumosul prima data!

Dimineatiile sunt un vis extraordinar de placute... Ne bem cafeau aproape de apa, hranind pestisor de culorii atat de vii. Sunt uni micuti si albastri care se deosebeste in mod special... Am vazut si aurii dar tot albastru e preferatu meu.

Apusurile cu cer rosu privide de undeva de pe mare ... Sa vezi soarele cum se pierde in marea egee ...

Rasariturile au fost mereu vesele pentru ca le prindeam in pat mereu pana la ora 11 dimineata, ora care ma urmarit de cand am ajuns acolo ... Stresant intr-un fel anume sa te pui sa dormi si sa te trezesti la aceiasi ora ... Adik adormeam la 23 si ma trezeam la 11 :)) .. In fine !

A trecut ceva timp pana sa realizez ca sunt acolo si el e langa mine... A trecut ceva timp sa pricep ideea ca inima lui bate pentru mine si ca el se afla in spatele meu mai tot timpu.Plimbarile pe superba faleza tinandu-ne de mana si amuzandu-ne cum ma priveau oameni de pe acolo ne pierdeam cu orele clatindu-mi ochii in frumusetea aia tropicala. Un papagal ce fluiera dupa mine ca un baiat ce vede o fata frumoasa :x ... In fiecare zi ma tot intrebam : oare visez? Dar nu a fost doar un vis frumos.. Mergand agale , departare!

Alta zi: Ploua ... ploua atat de tare. Stropii cazand pe acoperis ma trezeste din somn, intind mana cautand trupu cald al iubitului meu, dar nu il gasesc, ma trezesc! banuiesc unde este,dar nu ma pot opri din a ma gandi daca este oky! Oare la prins ploaia? Uite cum fulgere, cum trozneste cam tot! Dar el apare in pragu usii spunandu-mi "neatza iubita mea "... Uite inca un vis implinit, mereu mi-am dorit sa pot fi intampinata calduros, adormind cu capul pe pieptul tau ascultandu-ti bataiile de inima. Sunt siropoasa. Atatea cuvinte de dragoste scrise pentru ca e greu sa arat ce simt pe moment!

Frumusetea azi pare sa paleasca in fata neastamparatului fenomen.Dar imi aduc aminte de zilele calde. Ma las purtat de val in bratele lui si zbor..

Inca o zi : Vad clar... Am amintiri proaspete! Inca un apus de soare de la departare... O strada ingusta ce pare ca apusu e capul ei de drum... Se infunda in frumosul soare ce palea. Casute de marmura pictate cu sirene si pestisori , palmieri, copacii cu portocale, cu rodii si milioane de maslini ! Munti imprejur ce se vedeau atat de clar, atat de imensi, atat de bestiali! Pareau ca intra in apa si nori deasupra varfurilor ... Un loc de vis! 

Pe seara ma plimb singurica, topaind intr-un picioar, ascultand "paradise" si uitandu-ma la luna plina de pe cer ... Wow sunt singurele cuvinte! Pentru ca frigul pare sa faca totul mai frumos, ingheata frumusetea , nu o mai lasa sa imbatraneasca ! Cu gluga in cap ma plimb agale pe margine apei si am o stare incredibila... Ma pierd.

Incheiere : Zilele petrecute: un vis vazut cu ochii mei. Ce au culoarea caramelului cald. Nu am cuvinte.

Miss u!