By Destiny... :X:X:X

14.06.2011

I hate the way you talk with me,

And the way you cut your hair…

I hate the way you drive my heart

I hate it when you stare…

I hate your big dumb throughts,

And the way you read my mind.

I hate you so much it makes me sick

It even makes me rhyme…

I hate the way you’re almost right

I hate it when you lie

I hate it when make me laught

Even worse when make me cry

I hate it that you’re not around

And the fact you didn’ t call,

Bu mostly

I hate the way I DON’T HATE YOU

NOT EVEN CLOSE

NOT EVEN A LITTLE BIT

NOT EVEN AL ALL

Dificila

Ora: 20:00                 Mediu: Peste tot si nicaieri

Nu vreau sa se inteleaga iar gresit din acest post... Dar ma simt inchisa intr-o cusca prea mica... Impovarez umerii celor dragi cu problemele mele , dilemele mele cand defapt eu vreau doar sa uit de ele stand cu cei ce ii iubesc... Nimeni din cei ce le apreciez prezenta nu ma pot face sa uit pret de cateva ore ceea ce am pe suflet... Zambesc fortata ca poate se va schimba ceva... Incerc sa imi impun punctu de vedere, dar sunt inteleseasa gresit... Oare ce cauza este la mijloc???

  Partenerul meu este epuizat psihic... Incearca sa ma inteleaga,dar nu reuseste... Motivul? Si el isi doreste ceva ce nu poate avea... Exalare mintala... Eu nu pot sa gandesc numai logic, sunt genu de om care asculta cu inima, care ia decizii in functie de, deja-vu... Daca stau sa i-au totul logic ma racesc... Observ detaliile, citesc persoanele, dar nu le mai simt... Nu inteleg mesaju care il transmit pentru ca nu il simt... Prin acelasi lucru trece prietenu meu cand incearca sa ma inteleaga, incearca sa ia toate problemele asupra lui si numai are puterea ca atunci cand sta impreuna sa ma faca sa uit de ce ma framanta...In schimb ne certam, ne tachinam , ne aducem aminte de ce am facut fiecare in trecut, ne ranim mai pe scurt pentru a incerca sa ne facem pe noi insusi sa ne simtim mai superiori ... 

 Gresim si gresim... Facem atati de multi pasi in spate decat in fata... Fiecare cearta oricat de mica ne epuizeaza, ne face mai usor sa reuntam la ce ne leaga... Nu ne mai putem suporta pretentiile unul altuia... Ne certam tot mai des pe motive prostesti... Stim ca nu ajungem nicaieri , poate doar la capatul puterii cand unu din noi va pune capat sau va face ceva prostesc, dar asta nu ne motiveaza sa ne oprim...

De ce? Raspunsul inca nu il am .

OMFG!!!

Ora:00:00                  Mediu:Afara-casa



Poate am sa-ntorc o clipa sau poate mai multe daca ar fi toate cum a fost azi....
In sfarsit ma simt completa...In sfarsit am putut spune ce am pe suflet... Amintirile au dat navala si tu ai fost singuru ce ma ascultat si singuru ce am avut nevoie sa fii acolo si chiar si la telefon... Iti aud vocea si tresar inca... Cum este posibil sa fi tu cel ce ma asculti ? Sunt inca uimita ca vorbim deschis... Imi spui ce nu mi-ai spus cand ar fi avut rost, dar totusi conteaza acu pt mine, pt sufletu meu ... Conteaza sa stiu ca a fost ceva mai mult decat spune toti... Nu ma intereseaza cine sa supara ca scriu asta.... Vreau sa se stie ca am avut dreptate... Nu's o ignoranta, nu's ceva nesimnificativ.... Am valoare si ar trebui sa fiu apreciata asa cum sunt... Sa se tina cont de parerea mea, sa se accepte alta parere decat a voastra... Sa aratati ca va pasa... Sunt om si am nevoie sa stiu ca's in siguranta, iubita, sprijinita, inteleasa si daca am parte de astea pot sa le ofer si eu in egala masura..... Cineva care a insemnat ceva mai mult pentru mine mi-a adus aminte cum eram cand aveam sprijin... Eram inteleasa si ma tinea in siguranta... A fost ceva real nu o minciuna. Prin simple vorbe ma facut sa ma simt mai mult decat in regula, ma alinat... Nu ma criticat nici macar un pic, mi-a zis unde am gresit, unde a gresit... Ma facut sa inteleg ca totul are sens doar daca vrei si ai pe cineva care ii pasa cu adevarat.
Avem drumuri separate acum... Alti parteneri... Alte drumuri in viata, dar inca putem discuta, putem  sa ne aducem aminte de ce a fost candva...
Nu mi-as fi imaginat ca totul putea fi atat de usor si atunci... Dar nu imi pare rau ca nu a fost... Totul raul e spre bine.  Poate nici nu intelegeti despre ce vorbesc, dar conteaza ca ma simt al dracului de bine :X

E ce vrei tu si nu eu ...

Nu stiu daca am facut bine sau rau

  Nu gasesc raspunsul tau...

Si de acum sincer nu-mi pasa 

 Poate candva am sa ajung acasa...

Imi i-au haina din cuier

 Imi impun sa numai zbier...

Poate doare, poate nu ...

 Nu inteleg cei deja vu!

M-ai scapat , ai renuntat...

 Cand in urma m-ai lasat...

E vina ta, poate si-a mea

 Sa recunosti ar fi ceva!

Dar nu vrei... De ce ai vrea?

 Nu ma vrei in viata ta!

Inca incerc sa ma abtin...

 Si iti spun ca n-am sa vin!

Tragi concluziile pripite...

 Nu intelegi ca sunt gresite...

Nu ma crezi cand spun cum este

 Vrei sa crezi a ta poveste!

E ce vrei tu ....

Sperante....

Poate am sa-ntorc o clipa

Un moment ce ma ispita

O privire, lamurire

O secunda de amutire

Un cuvant soptit in gand

Un vis dulce reintorcand

Poate iar imi dau sperante

Devenind din nou desarte

Dar nu-mi pasa azi prea mult

Vad ce nu a fost demult

E iubire…greu cuvant

Dar e dulce sa-l ascult

Vreau sa cred ca va fi bine

Ca mai rau nu va fi maine

Ca va fi cum a mai fost

Totul dulce si frumos…

Si nu cred ca’’í interzis

Ca mai cred inca intr-un vis

Tin sa cred ca va fi bine

Maine fiind din nou cu tine!

O clipa!

Probabil ca am uitat

Cine in brate ma purtat

Cand eram pecetuita

Slaba si nemultumita

Am uitat cum ajuns

Ce am fost, cum am patruns

Poate inca cred si acum

Ca e soare pe acel drum

Poate inima e de piatra

Rece si intens de seaca

Si un sange prea uscat

De un dor neconsolat

Vrand uitare si scapare

M-am pierdut de mult in zare.

Nu incerc sa-mi amintesc

Numai vreau ca sa vorbesc…

Tot pretind ca eu sunt alta

Sa fiu eu inca nu’s gata

Imi aduc cu greu aminte

Cum sunt eu si cum se simte!

So what?

Ma plictisesc sa pasesc usor vreau sa o i-au la fuga si sa ajung unde imi doresc... Imi bate inima atat de puternic, dar tot odata parca nu o mai aud... Se invart imagini, vorbe aruncate aiurea in capul meu... Ma intreb oare de ce sunt atat de rai uni oameni?  De ce le place atat de mult sa distrug visele, sperantele altor oameni la care candva au tinut s-au asa au pretins? 

E o prostie ca inca ma gandesc la acele vorbe rostite cu atata rautate... Minciuni pure,  vrajala aromata! Pentru un moment mi-a dat de gandit si poate inca ma mai gandesc, dar mi-am spus mie candva ca n-am sa mai cred decat in ceea ce vad! Poate are un pic de adevar toate acele vorbe sau e doar venin aruncat sa intre in sangele meu... Nu intelegi despre ce vorbesc... Nu trebuie ... 

Majoritatea au incercat sa ma imblanzeasca de parca sunt un animal salbatic, dar va-ti gandit vreodata ca ''Poate ca unele femei nu sunt menite sa fie îmblânzite. Poate ca au nevoie sa alerge libere pâna când gasesc pe cineva la fel de salbatic cu care sa alerge împreuna ''....

Si e adevarat... Inca sunt salbatica, inca imi place sa ma port ca un copil... Iar acest lucru ma face sa merg mai departe cand cineva imi spune'nu' sau incearca sa imi spulbere cele mai frumoase vise...  De ce i-as lasa? De ce sa va dau satisfactie cand chiar daca aveti dreptate pot sa incerc pe pielea mea si sa vad cum e defapt? Intotdeauna am adorat schimbarea... In bine sau in rau niciodata nu a contat... Pentru ca sunt constiienta de ce zace in mine: ambitie, credinta, incredere in sine... Si oricat de rea ar fi situatie se va remedia... Am incredere ca totul se va schimba si inclusiv voi ce vreti inca sa ma raniti intr-o zi  ve-ti disparea la fel de repede cum ati aparut !!!