Eu si cu tine

De ce doar tu ma poti face sa zambesc doar la vedere ta? De ce tu ai decis sa deschizi aceea usa fara voia mea? Si pur si simplu de ce nu poti fi aici mereu? Am atata  greutate pe pieptul meu firav... Constat ca imi e frica de viitorul meu si nu ma pot maturiza... Nu pot inca accepta idee de om matur... Suntem copii probabil nu ne vom maturiza nici atunci cand vom forma o familie... Ideea de a, avea o familie, propia mea familie ma entuziazmeaza enorm... Dar constat ca sunt plecata cu capul... Nici nu ne permitem sa ne mutam impreuna, nici macar nu am terminat o facultate si noi visam la cai verzi pe pereti! Am putea spune ca suntem logoditi intr-un fel sau altu... Inca nu se afla pe degetul meu... Pot spune sincer ca ma bucur, dar e si un pic ciudat... Eu cu tine, tu cu mine, si putin mai multa privare de libertate... Gelosi si uneori invidosi unu pe altu! Suntem egoisti unu cu altu, poate prea mult uneori... Vrem sa formam o familie ,dar la amandoi ne e frica sa devenim adulti si sa ne asezam la locul nostru... Ne dorim de ceva timp asta, dar am lasat de pe o zi pe alta...Probabil  hotararea sa facem si pasul asta va vi la fel de spontan cum a fost si cu logodna... Acum ne certam ca suntem prea mici pentru logodna apoi a doua zi ma ceri... Suntem un pic prea ciudati... Dar tu si eu formam uneori o echipa de invidiat pentru ca suntem prieteni , frati apoi iubiti si comunicam sau faceam asta... Acum numai stiu care din noi2 ascunde mai bine unele lucruri si nici nu intelegem uneori de ce facem asta... Spun uni ca o facem din cauza ca sa ne protejam unu pe altu de ceea ce ne poate rani... Lol e o mare prostie... De ce isi mai are rost vorba aia’’la bine si la greu’’ ? Stiu ca nu ai sa imi raspunzi niciodata la intrebarile ce ti le las in scris... Astepti mereu sa deschid subiectul face to face... Dar te-ai gandit sa abordezi ceva nou?  Maybe...

Haos

As vrea sa nu o mai i-au razna atunci cand imi e cel mai bine! Dorintele mele poate se indeplinesc sau poate nu,da nu prea m-am gandit daca merit sa mi se indeplineasca... Imi oferi siguranta doar pentru ca sa ma pot bucura in totalitate de viata, dar oare asta iti doresti? Toti spun ca e prea devreme, eu spun ca nu... Da cine are dreptate? Nu vreau sa fiu o, obligatie! Un pas facut in doi nu doar pentru unu dintre noi... Si totusi nu inteleg de ce sunt satula asa de viata... Dc ma bucur si zambesc pentru un moment... Dc nu pot zambi mereu, mai ales cand depanez amintiri frumoase... Nici ele nu ma pot face sa schitez un gest... E plina de emotie inima mea,astept clipa aia parca de o eternitate... E ceea ce am visat amandoi sau poate eu mai mult... Dar pe fata mea nu se citeste incantare se citeste indiferenta... Vreau sa pot face ceva sa scap de chestia asta. Ma simt de parca astept sa mor in orice zi... Si uit doar cand sunt cu cineva! Dar mai mult stau singura... nu inteleg! Parca lumea din jurul e mult prea diforma, mult prea ceata totul! Sunt extenuata de absolut tot....Corpul imi e obosit, ochii ii simt grei, sufletul extrem de gol... Poate am murit da nu stiu cand asta! Umbre ce ma urmaresc si ma ingrozesc. Greseli, greseli si iara greseli facute din obsesii.... Modul indiferent ma face turbez si sa ma indepartez. Prefer sa ma inchid in mine, las sa curga sange in interiorul meu ca e mai bine... Numai am putere nici sa ma plang ca sa ma usurez... As sta intr-un singur loc si as incepe sa plang incontinu poate imi mai este curatat de atata ura, paranoie.... Si recunosc ma doare enorm ca prieteni s-au dovedit nijte intrusi, ca nu se pot bucura cand imi este cu adevarat bine! II vreau alaturi,dar influenta lor uneori e nefasta pentru mine si numai tin cont de logica mea... Ma las condusa! Schimbari peste schimbari!  Habar n-am... Vreau doar ca cineva sa ma tina de mana si sa ma ridice de fiecare data cand fac Buff!

Hey hey!

AZI PUN STOP... VISEZ DOAR IN PARTEA MEA DE LUME!

Viata asa cum e!

Satula de viata...

Imi amintesc cu greu ziua de ieri...Totul se invartea mult prea repede ceea ce imi  facea stomacu sa scuipe... Mi-a deschis portiile mintii mele inchise ... Am gasit cheia ce incuia cele mai adanci vise... Intr-o rasuflare am spus ceea ce ma, macina fantastic si nici eu nu stiam ... A fost pun`ct ochit punct lovt! Si a nimerit la fix! Mi-a aratat cum sunt eu defapt: satula de viata si se cunoaste prin simplele mele dume rimate! Glumele mele par rupte din filme si nezise deloc din suflet!

Dar de ieri parca lucrurile au luat o intorsatura frumoasa... Inca mai sunt lucruri ce merita traite din plin: o amicie, o logodna, un copil, etc! Sunt lucruri ce mi le doream de mica si realizez ca unele pot fi indeplinite cu ajutorul persoanei care chiar ma iubeste...

Da probabil in viata asta de cacat am avut parte de mai mult rau de cat bine, dar binele ala venit in cantitati mici mi-a adus o enorma fericire chiar daca a fost de scurta durata... Mereu va fi alt hau de trecut, alte greseli care te opresc din drum, indoieli, probleme, dileme, etc. Dar fiecare aduce la randul ei o experinta din care poti invata ceva si poate de care o sa razi cu placere cand iti vei aduce aminte de ceea ce ai facut, spus s.a!

Ador cand incep sa gandesc si reiau vechiile concepti, obiceiuri... Am din nou acelasi grupa de prieteni, aceiasi gasca tampita... Si parca totul e ca la inceput... Si in relatie si in gasca! Imi impun punctele de vedere si imi sunt respectate... Se pare ca’s lider din nou acolo unde imi place mie! Se pare ca pentru un moment am tot ce imi trebuie: Logodnic,familie, gasca, siguranta, prietenie, dragoste si respect! Nu imi trebuie mai mult. Cel putin pentru un moment sunt suficiente... Vreau doar mai multe informatii, socializare si iesiri din casa. Vreau sa ma distrez si doar sa ma distrez ca e ultima mea vara !!!

Reborn

Revin tarziu

Stiu cum sa fiu

Unde-am ramas

Prinsa-n impas

Ochi de fereastra

O rochie albastra

Cu pasi marunti

Fruntea ti-o incrunti

Mai stiu o clipa

Cand mi-a fost frica

Si-o retraiesc

Si cand zambesc!

imi spun ca pot

Ca nu e tot

Ca sunt momente

Mai des nedrepte

Urci si cobori

Si te dobori

Scriu randuri pline

Printre suspine

Plang fara lacrimi

Suflet cu patimi

Fara caldura

E plin de ura

Si calc pe cioburi

Si fac furouri

Ca tot ce-a fost

A fost cu rost!
Dar spune tare

Dragostea doare

Rama-i cu-n gol

Fara control,

Dar mai exista

Cei ce rezista

Si azi sunt rea,

ca-i mult prea grea

Si-o port cu mine

Ma rog, in fine!

Se pare....

• Se pare ca toata lumea are un scop cand cica te ajuta... Toti asteapta ceva contra cost si cand vede ca nu reusesc o lasa moarta... Iti spune verde in fata ca esti un/o idiot/a si ca ai fost un/o prost/a ca nu ti-ai dat seama  ca urmarea defapt ceva! Se pare ca trebuie sa ii dau dreptate celui ce imi e inca alaturi "ca prieteni adevarati nu exista"... Vin si pleaca precum trenurile in gara cand numai e ceea ce li se pareau lor... 

• Se pare ca dragostea inseamna durere... Pentru ca durerea e singurul sentiment ce il simti din plin si te convinge ca dragostea exista... Fara durere nu exista iubire si fara iubire nu exista durere ... Si cu toate ca stim ca o sa suferim atunci cand ne indragostim tot nu ne impiedica sa  o facem... da de ce facem asta? Simplu! Pentru ca atunci cand ne indragostim ne simtim al dracului de bine si nu ne mai pasa de consecinte... In plus cum am mai scris mai sus... Nimic nu e gratis!

• Se pare ca te poti schimba fara sa vrei si fara sa iti dai seama, dar tot la fel de usor poti sa iti revi... Poti avea mai multe fete si le poti juca pe rand sau toate odata... Am incercat si am reusit... In fiecare dintre noi exista o a doua personalitate... Planul nostru de rezerva zic eu... Numai ca uni din noi nu recunoastem partea asta sau ne place sa credem ca nu exista! Ei bine ne inselam....Whatever

• Se pare ca doar familia iti e alaturi cand iti e cel mai greu... Si doar ea poate sa te scoata din acel impas cu capul sus... Pentru mine familie inseamna mai multe persoane.... Care m-au lasat sa cad sa imi invat locul,dar au fost acolo cand simte-am ca numai pot!

Sunt mai multe chestiuni din viata de zi cu zi cu care se pare ca ne inselam in privinta lor, dar  probabil ca nu ne deranjeaza asa tare odata ce nu facem nimic sa dispara.... E ora 2: 45 noapte si astept un amic sa vina ca sa reparam un pc, dar se pare ca intarzie mai mult decat ma asteptam... App se pare ca si fetele pot face aceleasi lucruri care le pot face si un barbat... Ma rog deviez de la subiectul principal.... Da stai! Care era subiectul principal? Nu mai conteaza! 
Realizez cat de identica e perioada asta cu cea de anu trecut! Parca se repeta pas cu pas tot !

Oare?!!

Planuri care s-au  destramat la cel mai mic vanticel...Momente in care numai sti ce traiesti... Si acum brusc totul s-a clarificat... Sa fie asa oare? Poate ca da , poate ca nu... Ramai sa vezi sau pleci! Incerc sa ma ridic si sincer reusesc, dar mai e nevoie de ceva... Acel ceva ce intareste motivatia de a face un lucru... Sa fie o persoana oare? Sentimente? Gesturi? Sau toate trei...

Data: 07.05.2011            Mediu: Parc                   Ora : 18:00-20:30 

Gonesc spre locuri cunoscute....Spre amintiri placute... In departare se vad fulgere ce lumineaza cerul...E ciudat si nu crede-am ca imi va fi asa usor sa stau langa ceva ce m-ar putea tenta destul de usor... Pot tine pasu...pot recupera ce am crezut ca am pierdut, defapt n-am pierdut nimic... Am lasat in urma.... Totul e de un verde crud si sunt in fata cu mult...Gonim pe carari copilaresc... Ciudat e totusi ca e perioada mea cea mai plina de amintiri si trecem exact prin aceleasi locuri... Nu-mi provoaca disconfort si o, oarecare placere...Mi le aduc aminte in detaliu da nu le las sa-mi acapareze atentia, ma bucur de ce imi e dat si pot trai din plin fiecare zi ca mi-a fost data o siguranta... Ceva ce va veni curand, ceva ce va inchide gura la toti... In fine!

Ruinele trezesc atatea imagini ingropate adanc, o banca , un felinar,o piatra rece si ghiolul nesfarsit tine ingropate destule ganduri de-ale mele aruncate in strafundul lui.... Intunericul ce se lasa usor aduce o tenta de trecut , da foarte placut.Constat ca suntem pe acelasi plan, retraim acelasi moment... E un nou inceput oare? Pot spune cu siguranta cs redevin ce am fost odata... Mie un pic frica , ca stiu ca niciodata n-am avut limite, ca imi plac riscurile si provocarile... Ca imi plac dupamiezile calduroase si rasariturile de soare pe role... Ca imi place sa alerg pana raman fara aer... Aici imi dau seama ca sunt inca eu...Inca pot si o fac ca imi place si ma distreaza... Pot sa ma distrez maxim cand pe alti ii plictiseste ceea ce fac eu.... Recunosc ca desi imi rupe picioarele e singurul sport ce ma distreaza si inca imi place... E singurul lucru bun ce l-am facut sa uit de ceva... Si e si mai si cand am cu cine sa il impartasesc... cand am cu cine sa ma alerg si sa inventez jocuri noi... Imi stimulez mintea si stiu ca pot mai mult....

Oare?!